♦

Pasiunea ta pentru cofetărie a început încă din copilărie. Cum ai descoperit-o și cum a arătat copilăria ta? Care erau prăjiturile pe care mama ți le făcea cel mai des și cum te implicai tu în acest proces?

De mică mi-a plăcut să pregătesc prăjituri cu mama și sora mea. Prăjiturile erau activitățile noastre de weekend, pe lângă faptul că ne antrenau creativitatea era și un mod plăcut de a petrece timpul împreună.

Aproape în fiecare weekend cream ceva dulce, iar de sărbători sau zile de naștere făceam cel puțin 2-3 feluri de desert. Mama avea, are și acum, un caiet cu rețete tradiționale – Albă ca Zăpada, Prăjitura cu Suc de Roșii, Negresă, Biscuiți rețeta bunicii, Mozaic, Banane, Cornulețe, Faguri, Piersicuțe și multe altele, din care ne alegeam rețeta pentru acel weekend. La început eram ajutorul principal în crearea deserturilor, iar prin adolescență deja, eu și sora mea, făceam singure rețeta, ca mai apoi să creăm propriile deserturi în funcție de cum ne plăcea mai mult. Îmi amintesc că ajunsesem, la acea vârstă, să fac schimb de rețete pentru deserturi cu prietenele.

Vezi interviu întreg 

♦

De ce nu ai urmat de atunci o carieră în domeniu? Ce te-a determinat să alegi ingineria? Cum te ajută studiile de inginer în cariera ta de azi?

Nu am pus mare accent pe acest domeniu, la acel moment era doar o pasiune și o ocupație de weekend, pentru că pe atunci nu aveam acces atât de mult la tehnologie.

Am considerat că trebuie să am o bază solidă și „să învăț carte”, cum îmi tot spuneau părinții. De mică am fost înclinată mai mult pe partea de real decât cea de uman. Și pentru că am urmat în liceu profilul de matematică-informatică, la finalizarea liceului am studiat opțiunile pe care le aveam și am considerat că Facultatea de Energetică mi se potrivește cel mai bine și este de viitor. Dacă privesc retrospectiv a fost o alegere pe ceea ce știam în acel moment că pot să fac și nu m-am uitat la ce pasiuni aveam. Pasiunile erau pentru weekend, un fel de bucurie pentru suflet.

Mă bucur de parcursul meu pentru că doar când am început să studiez cofetăria am observat strânsa legătură cu ingineria. Inginerul din mine m-a ajutat foarte mult în antreprenoriat, cât și în laboratorul de cofetărie. Un inginer își calculează pașii, analizează, face scenarii înainte de luarea unei decizii, așa că mi-a fost și îmi este de ajutor experiența acumulată, iar în laborator calculez cantități, adaptez rețete, pentru că în cofetărie nu este numai artă.

Cofetăria, dar mai ales cofetăria fără gluten este arta îmbinată cu precizie și rigurozitate pentru a crea deserturi spectaculoase. Gustul într-un desert fără gluten are o inginerie aparte care mă fascinează și îmi oferă energia de a crea deserturi la cel mai înalt nivel.